Primavara, anotimpul sacru al renasterii

Deschide videoclipul

Primăvara aceasta, ce diferită e de primăvara lui 2020. Pe vremea asta eram încă izolați în micile noastre case, așteptând să ieșim afară ca dintr-o închisoare. Paștele, cu lumânări aprinse la fereștri, ascultând clopotele bătând în orașe cu străzile pustii...           

Dar această primăvară...De la primul ghiocel ieșit din pământ, am văzut fiecare val de flori apărând și trecându-se, lăsând locul altora noi. Ploaia binefăcătoare a hrănit semințele ascunse în negura pământului și mii de floricele au colorat poienițele parcului. 

 

Cișmigiul, ca o grădină fermecată, mă atrăgea spre aleile lui. Pândind florile noi, narcisele, tămâioarele, apoi lalelele, mai multe și mai colorate ca niciodată, păpădia, liliacul, merii, cireșii și toți arbuștii înfloriți și parfumați. Ascultând mierlele și privighetorile printre râsete zglobii, priveam și eu cu ochi de copil, fermecat, vrăjit de atâta frumusețe. 

 

Cișmigiul, care mă însoțise în plimbările mele lungi prin atâtea anotimpuri, îmi părea acum misterios și mai luminos ca altădată.

 

Primăvara, anotimpul sacru al renașterii

 

Parcă pentru a mă lămuri, o carte specială mi-a căzut în mână. ''Anotimpurile Sacrului'', scrisă de Llewellyn Vaughan-Lee, mistic și învățător, autor al multor cărți despre sufism, misticism și spiritualitate. ''Anotimpurile Sacrului'', a treia dintr-o serie care vorbește despre ecologia spirituală, invită la o reflecție asupra sacrului din natură și din sufletele noastre. Înțelegând această legătură sacră, ne putem asuma responsabilitatea relației pe care o avem ca umanitate cu Pământul, casa noastră comună. 

 

Am căutat și eu printre textele misticilor noștri și am găsit iată un numitor comun al adevărului rostit în felurite limbi, de atâția învățători spirituali care neîncetat ne amintesc ceea ce am uitat. Acesta este cuvântul. 

 

Zice Dumitru Stăniloae în ''Chipul nemuritor al lui Dumnezeu'', ''...mijlocul spiritual principal prin care omul se comunică altora și alții se comunică lui ca izvoare complementare de sensuri, de simțiri, mijlocul de îmbogățire și de întărire reciprocă este cuvântul prin care oamenii își întăresc umanitatea comună!''

 

 

Nicolae Steinhardt, predica Timpul Smochinelor, din colecția ''Dăruind, vei dobândi''

 

''Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici. Un filosof se plimbă prin pădure, se oprește în fața unui arbust și se adresează unei ramuri rostind: vorbește-mi despre Dumnezeu. Creanga atunci înflorește. 

 

De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori. Smochinul e omul iar smochinul neroditor e omul și el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemării lui Hristos. Iată de ce putem afirma că omul, smochinul în limbaj codificat, trebuie să fie oricând gata, oricând disponibil pentru Hristos, oricând pregătit de răspuns afirmativ, de acțiune, de roadă!''

 

Cântarea Cântărilor

 

'' Iubitul meu a vorbit şi mi-a zis:

    Ridică-te, iubita mea şi vino cu mine, frumoasa mea, pentru că, iată, iarna a trecut,

    ploaia s-a oprit şi s-a dus!

   Pe câmp răsar florile,

    a venit timpul cântărilor şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!

    Smochinii dau primele roade

    şi florile viilor îşi răspândesc parfumul!'' ( ''Anotimpurile Sacrului'', Llewellyn Vaughan-Lee)

 

Povestiri Zen

 

''Un călugăr nedumerit i-a spus odata aestrului Fuketsu: spui că adevărul poate fi exprimat fără să grăiești, fără să taci? Cum vine asta?

Fuketsu a răspuns: în sudul Chinei primăvara pe vremea când eram doar un flăcău

Ah! cum mai cântau păsările printre flori! '' (''Anotimpurile Sacrului'', Llewellyn Vaughan-Lee)

 

Tatanka Yotanka, Sitting Bull

 

''Iată, fraților, a venit primăvara; pământul a primit îmbrățișările soarelui și vom vedea în curând rezultatele acestei iubiri! Fiecare sămânță s-a trezit și la fel și viața animală. Prin această putere misterioasă avem și noi ființa noastră. ” ( ''Anotimpurile Sacrului'', Llewellyn Vaughan-Lee)

 

Voi sunteți Lumina Lumii!

 

Închei tot cu cuvintele lui Nicolae Steinhardt din aceeași colecție de predici tămăduitoare. ''Fie ca însușirea dată de Hristos fiecărui om, Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume, să ne pricepem a o pune în practică, mulțumind Celui care ne-a încredințat-o, spre desferecarea noastră din cătușele întunecimii. Eu sunt Lumina Lumii! Biruitorule al beznei, scoate-ne din îngusta, neagră pușcărie unde singuri, de proști și răi ce suntem, ne-am înzidit!''

 

Paște fericit!

 

text Mihaela Moldoveanu


Comentarii

Nume
Comentariu
Sunt de acord cu politica de confidentialitate. Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.